bute (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÚTE, buți, s. f. 1. Butoi. ♦ Conținutul unui butoi.
2. Rezervorul de benzină al lămpii de siguranță întrebuințate în mine.
3. Fiecare dintre stâlpii principali de susținere a eșafodului unui tunel în construcție.
4. (
Reg.) Butucul roții. [
Var.: (
reg.)
bútie, butii, s. f.] –
Lat. buttis.bute (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)búte (búți), s. f. –
1. Butoi. –
2. Butucul roții. –
3. Tub, țeavă. –
4. Pană de pasăre.
Var. butie. Mr. bute, megl. buti. Lat. bŭttem (Meyer,
Alb. St., IV, 29; Pușcariu 241; REW 1427; Candrea-Dens., 202, DAR);
cf. ngr. βοῦτα,
alb. bute (Meyer 56),
it. botte, prov.,
sp.,
port. bota, fr.,
cat. bote. Nu se vede necesitatea ipotezei indo-europene sugerată de Lahovary 319.
Der. butar, s. m. (dogar);
butărie, s. f. (dogărie);
butelnic, s. n. (burghiu);
butoi, s. n.(vas de lemn din doage);
butlan, s. n. (butoi);
butloagă, s. f. (butoi). Din
rom. provine
mag. butoj(ka).bute (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BUTE (
lat. buttis)
s. f. 1. Recipient din doage de lemn cu capacitate mare (1.000-4.000 l); butoi (
1); conținutul unui astfel de recipient. În evul mediu în Țările Române era folosit și ca măsură de capacitate.
2. (La
pl.) Stîlpi principali din eșafodajul de sprijinire a unui tunel în construcție.
bute (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BÚTE, buți, s. f. 1. Butoi. ♦ Conținutul unui butoi.
2. Rezervorul de benzină al lămpii de siguranță întrebuințată în mine.
3. Fiecare dintre stâlpii principali de susținere a eșafodajului unui tunel în construcție.
4. (
Reg.) Butucul roții. [
Var.: (
reg.)
bútie, butii, s. f.] –
Lat. buttis.bute (Dicționaru limbii românești, 1939)búte f. (lat. pop.
bŭttis, it.
botte, pv.
bouto [de unde] fr.
boute; alb.
bote; germ.
bütte, bute. v.
botă 1, boșcă, butoĭ, butelie, poloboc, putină). Butoĭ maĭ înalt și maĭ lungăreț de cît cele obișnuite. – În vest
bútie.bute (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)búte, buți, s.f. – Butoi din doage de lemn în care se ține vinul; ton (ALR 1971: 487). – Lat. buttis (DEX).
bute (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)búte s. f.,
art. bútea, g.-d. art. búții; pl. buțibute (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BÚTE, buți, s. f. 1. Butoi. ♦ Conținutul unui butoi.
2. Rezervorul de benzină al lămpii de siguranță întrebuințate în mine.
3. Fiecare dintre stâlpii principali de susținere a eșafodului unui tunel în construcție.
4. (
Reg.) Butucul roții. [
Var.: (
reg.)
bútie s. f.] —
Lat. buttis.