butar - explicat in DEX

butar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BUTÁR, butari, s. m. (Înv. și reg.) Dogar de buți; persoană care are în seama ei buțile cu vin dintr-o pivniță. – Bute + suf. -ar.

butar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BUTÁR, butari, s. m. (Înv. și reg.) Persoană care are în seamă buțile cu vin într-o pivniță. – Din bute + suf. -ar.

butar (Dicționaru limbii românești, 1939)
butár m. (d. bute). Munt. Rar. Îngrijitoru butoaĭelor uneĭ curțĭ boĭereștĭ. (Od.) Dogar.

butar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
butár (înv., reg.) s. m., pl. butári

butar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
butar m. cel ce face sau vinde buți, dogar.

butar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BUTÁR, butari, s. m. (Înv. și reg.) Dogar de buți; persoană care are în seama ei buțile cu vin dintr-o pivniță. — Bute + suf. -ar.