butanol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BUTANÓL, butanoli, s. m. Substanță chimică din clasa alcoolilor, folosită ca dizolvant pentru lacuri și intermediar în sinteze organice; alcool butilic. – Din
fr. butanol.butanol (Dicționar de neologisme, 1986)BUTANÓL s.m. Substanță din clasa alcoolilor, întrebuințată ca dizolvant pentru lacuri și intermediar în sinteze organice; alcool butilic. [< fr.
butanol].
butanol (Marele dicționar de neologisme, 2000)BUTANÓL s. m. substanță din clasa alcoolilor, dizolvant servind pentru lacuri și intermediar în sinteze organice. (< fr.
butanol)
butanol (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)butanól s. m.,
pl. butanólibutanol (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BUTANÓL, butanoli, s. m. Substanță chimică folosită ca dizolvant pentru lacuri și intermediar în sinteze organice; alcool butilic. — Din
fr. butanol.