butaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BUTÁȘ, butași, s. m. Porțiune de lăstar, de rădăcină sau de frunză, detașată de la planta-mamă și sădită în pământ, cu scopul de a se înrădăcina și de a forma o plantă nouă. – Din
magh. bujtás.