buștean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BUȘTEÁN, bușteni, s. m. Trunchi de copac tăiat și curățat de crengi; partea trunchiului unui copac rămasă în pământ după tăiere; buștihan. ◊
Expr. (Adverbial)
A dormi buștean = a dormi adânc.
A (
se)
lămuri buștean = a lăsa (sau a rămâne) nedumerit în urma unei explicații neclare. –
Et. nec.