busc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BUSC, buscuri, s. n. Prag construit în camera unei porți batante de ecluză, pe care se sprijină poarta, atunci când este închisă. – Din
fr. bousque.busc (Dicționar de neologisme, 1986)BUSC s.n. Ieșitură pe fundul unei ecluze pe care se sprijină partea inferioară a porților. [< fr.
busc, cf. it.
busco].
busc (Marele dicționar de neologisme, 2000)BUSC s. n. ieșitură pe fundul unei ecluze. (< fr.
busc)
busc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)busc s. n.,
pl. búscuribusc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BUSC, buscuri, s. n. Prag construit în camera unei porți batante de ecluză, pe care se sprijină poarta, atunci când este închisă. — Din
fr. bousque.