burzuluit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BURZULUÍT, -Ă, burzuluiți, -te, adj. 1. Mânios, supărat, enervat. ♦ (
Înv.) Revoltat, răsculat.
2. (Despre păr) Zbârlit. –
V. burzului.burzuluit (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BURZULUÍT, -Ă, burzuluiți, -te, adj. 1. Mânios, supărat, enervat. ♦ (
Înv. și
arh.) Revoltat, răsculat.
2. (Despre păr) Zbârlit. –
V. burzului.burzuluit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BURZULUÍT, -Ă, burzuluiți, -te, adj. 1. Mânios, supărat, enervat. ♦ (
Înv.) Revoltat, răsculat.
2. (Despre păr) Zbârlit. —
V. burzului.