buscula (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BUSCULÁ, busculez, vb. I.
Refl. (Franțuzism) A se înghesui; a se învălmăși. – Din
fr. bousculer.buscula (Marele dicționar de neologisme, 2000)BUSCULÁ vb. I. refl. a (se) înghesui. II. tr. (fam.) a hărțui. (< fr.
bousculer)
buscula (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BUSCULÁ, busculez, vb. I.
Refl. A se înghesui; a se învălmăși. — Din
fr. bousculer.