burticică(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BURTICÍCĂ,burticele, s. f. Diminutiv al lui burtă; burtică. – Burtă + suf. -icică.
burticică(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BURTICÍCĂ,burticele, s. f. Diminutiv al lui burtă.
burticică(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) burticícă s. f., g.-d. art. burticélei; pl. burticéle, art. burticélele
burticică(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BURTICÍCĂ,burticele, s. f. Diminutiv al lui burtă; burtică. — Burtă + suf. -icică.