bursoacă (Dicționaru limbii românești, 1939)
bursoácă (oa dift.) f., pl. e (din bursucă, d. bursuc, pin aluz. la periĭ de care e acoperită). Mohor.
bursoacă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bursoacă f. alt nume dat mohorului, din cauza frunzelor sale ascuțite și aspre (asemenea perilor bursucei).