burnițos - explicat in DEX

burnițos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BURNIȚÓS, -OÁSĂ, burnițoși, -oase, adj. Cu burniță; ploios. – Burniță + suf. -os.

burnițos (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BURNIȚÓS, -OÁSĂ, burnițoși, -oase, adj. Cu burniță; umed din cauza burniței. – Din burniță + suf. -os.

burnițos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
burnițós (rar) adj. m., pl. burnițóși; f. burnițoásă, pl. burnițoáse

burnițos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BURNIȚÓS, -OÁSĂ, burnițoși, -oase, adj. (Rar) Cu burniță; ploios. — Burniță + suf. -os.