burnițeală(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BURNIȚEÁLĂ,burnițeli, s. f. Bură. – Burniță + suf. -eală.
burnițeală(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BURNIȚEÁLĂ,burnițeli, s. f. Bură. – Din burniți (= burnița) + suf. -eală.
burnițeală(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) burnițeálă (rar) s. f., g.-d. art. burnițélii; pl. burnițéli
burnițeală(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BURNIȚEÁLĂ,burnițeli, s. f. (Rar) Bură. — Burniță + suf. -eală.