burnița(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BURNIȚÁ, pers. 3 burnițează, vb. I. Intranz. A bura1. – Din burniță.
burnița(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BURNIȚÁ, pers. 3 burnițează, vb. I. Intranz. A bura1. – Din burniță.
burnița(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) burnițá(a ~) vb., ind. prez. 3 sg. burnițeáză
burnița(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BURNIȚÁ, pers. 3 burnițează, vb. I. Intranz. A bura1. — Din burniță.
burnițà(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) burnițà v. a bura.