burnițos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BURNIȚÓS, -OÁSĂ, burnițoși, -oase, adj. Cu burniță; ploios. –
Burniță +
suf. -os.burnițos (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BURNIȚÓS, -OÁSĂ, burnițoși, -oase, adj. Cu burniță; umed din cauza burniței. – Din
burniță +
suf. -os.burnițos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)burnițós (rar)
adj. m.,
pl. burnițóși; f. burnițoásă, pl. burnițoáseburnițos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BURNIȚÓS, -OÁSĂ, burnițoși, -oase, adj. (Rar) Cu burniță; ploios. —
Burniță +
suf. -os.