burlan - explicat in DEX

burlan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BURLÁN, burlane, s. n. Tub de tinichea, de fontă etc. prin care se scurge apa de la jgheaburile acoperișului. ♦ Jgheab prin care se scurge apa dintr-un izvor, dintr-o cișmea etc. ♦ Tub cilindric de tinichea sau de olane, prin care trece fumul din sobă în coș; urloi. ♦ Tub de beton, de fontă etc. din care se fac canale, utilaje pentru exploatarea minieră etc. – Cf. tc. boru.

burlan (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
burlán (burláne), s. n. – 1. Tub, conductă, jgheab. – 2. (Arg.) Pantaloni. Origine obscură. Pare var. de la gîrlan, cu schimbarea inițialei ca la gîtlan-bîtlan. – Der. burloi, s. n. (canal de scurgere).

burlan (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
BURLAN s. n. 1. Tub cu pereți subțiri și secțiunea cilindrică sau dreptunghiulară, din fontă, tablă galvanizată, bazalt, azbociment etc., care servește la conducerea apelor de la jgheaburile acoperișului la pămînt. 2. (Ind. Extr.) B. de aeraj = tub de tablă lung de 2-4 m și cu diametrul de peste 30 cm, care face parte din conducta de aeraj a lucrărilor miniere. B. de foraj = fiecare dintre tuburile de oțel care formează coloana pentru tubarea găurilor de sondă. 3. Tub cilindric de tablă sau de olane prin care trece fumul din sobă în coș.

burlan (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BURLÁN, burlane, s. n. 1. Tub de tinichea prin care se scurge apa din streșini; uluc. ♦ Jgheab prin care se scurge apa dintr-un izvor, dintr-o cișmea etc. 2. Tub cilindric de tinichea sau de olane, prin care trece fumul din sobă în coș; urloi. 3. Tub de beton, de fontă etc. din care se fac canaluri, utilaje pentru exploatarea minieră etc. – Comp. tc. buru „țeavă”.

burlan (Dicționaru limbii românești, 1939)
burlán n., pl. e (var. din burluĭ). Tub gros p. apă, fum ș.a. V. urlă.

burlan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
burlán s. n., pl. burláne

burlan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
burlan n. țeavă de scurs apă. [V. burluiu].

burlan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BURLÁN, burlane, s. n. Tub de tinichea, de fontă etc. prin care se scurge apa de la jgheaburile acoperișului. ♦ Jgheab prin care se scurge apa dintr-un izvor, dintr-o cișmea etc. ♦ Tub cilindric de tinichea sau de olane, prin care trece fumul din sobă în coș; urloi. ♦ Tub de beton, de fontă etc. din care se fac canale, utilaje pentru exploatarea minieră etc. — Cf. tc. boru.