burlac - explicat in DEX

burlac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BURLÁC, burlaci, s. m. (Adesea adjectival) Bărbat necăsătorit; celibatar, holtei¹, becher. – Din rus., ucr. burlak.

burlac (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
burlác (burláci), s. m. – Necăsătorit. Din rus. burlak, după Cihac, II, 35; Berneker 102; și DAR; însă Berneker recunoaște că termenul este obscur în rusă. – Der. burlăcesc, adj. (de burlac); burlăcește, adv. (ca burlacii); burlăci, vb. (a trăi ca burlac); burlăcie, s. f. (viață de burlac).

burlac (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BURLÁC, burlaci, s. m. (Adesea adjectival) Bărbat necăsătorit; celibatar, holtei, becher. – Rus, ucr. burlak.

burlac (Dicționaru limbii românești, 1939)
burlác m. (rut. rus. burlák, lucrător cu ziŭa la corăbiile de pe Volga, haimana). Celibatar, holteĭ.

burlac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
burlác s. m., pl. burláci

burlac (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
burlac m. Mold. flăcău, neînsurat, becher. [Rus. BURLAKŬ, muncitor cu ziua].

burlac (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BURLÁC, burlaci, s. m. (Adesea adjectival) Bărbat necăsătorit; celibatar, holtei¹, becher. — Din rus., ucr. burlak.