burhai - explicat in DEX

burhai (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BURHÁI, burhaie, s. n. (Rar) 1. Ceață (rară) care se ridică după ploaie. 2. Ploaie deasă și rece de toamnă. – Contaminare între bură și buhai („ceață, bură”, puțin folosit).

burhai (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BURHÁI, burhaie, s. n. (Reg.) 1. Ceață (rară) care se ridică după ploaie. 2. Ploaie deasă și rece de toamnă. – Din bură + buhai („ceață, bură”, puțin folosit).

burhai (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
burhái (rar) s. n., pl. burháie

burhai (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BURHÁI, burhaie, s. n. (Rar) 1. Ceață (rară) care se ridică după ploaie. 2. Ploaie deasă și rece de toamnă. — Contaminare între bură și buhai („ceață, bură”, puțin folosit).

burhaĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
burháĭ n., pl. e și urĭ (cp. cu buracă și bură). Munt. Mold. Ploaĭe măruntă și rece (maĭ ales de toamnă): începu să țîrîĭe un burhaĭ de ploaĭe rece (CL. 1913, 828). Trans. Negură de toamnă (Viciu).