burgrav - explicat in DEX

burgrav (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BURGRÁV, burgravi, s. m. (În Germania, în evul mediu) Titlu dat conducătorului unui burg; persoană care purta acest titlu. – Din fr. burgrave.

burgrav (Dicționar de neologisme, 1986)
BURGRÁV s.m. (Ist.) Nume dat comandantului unei fortărețe sau al unui oraș în Germania evului mediu. [< fr. burgrave, cf. germ. Burg – târg, Graf – conte].

burgrav (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BURGRÁV s. m. comandant al unui burg în Germania evului mediu. (< fr. bourgrave)

burgrav (Dicționaru limbii românești, 1939)
*burgráv m. (fr. burgrave, d. germ. burggraf, din burg, oraș, și graf, conte. V. pîrcălab). Comandant al unuĭ oraș orĭ unuĭ fort în Germania în evu mediŭ.

burgrav (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
burgráv s. m., pl. burgrávi

burgrav (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BURGRÁV, burgravi, s. m. (În Germania, în Evul Mediu) Titlu dat conducătorului unui burg; persoană care purta acest titlu. — Din fr. burgrave.