burghiere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BURGHIÉRE s. f. Operație de executare a unei găuri cu ajutorul burghiului. – Din
burghiu.burghiere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)burghiére (-ghi-e-) s. f.,
g.-d. art. burghiériiburghiere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BURGHIÉRE s. f. Operație de executare a unei găuri cu ajutorul burghiului. — Din
burghiu.