burete (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BURÉTE bureți, s. m. 1. (
Bot.) Nume generic dat unor ciuperci; spongie. ◊
Expr. (
Fam.)
Doar n-am mâncat bureți = doar n-am înnebunit!
2. (În sintagma)
Burete-de-mare = (la
pl.) Încrengătură de nevertebrate marine, fixate de stânci, cu formă variată și cu scheletul constituit din spicule și bastonașe silicioase sau calcaroase (
Spongiaria); (și la
sg.) animal din această încrengătură; spongier. ♦ Scheletul poros al acestui animal (sau obiect similar fabricat din cauciuc, material plastic), care, datorită proprietății de a absorbi lichidele, se întrebuințează la ștersul tablei de scris, la spălat etc. –
Lat. *boletis sau refăcut din
bureți (
pl. lui *
buret(u) <
lat. boletus).
burete (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)buréte (-ți), s. m. –
1. Specie de ciuperci. –
2. Burete. –
Mr. buburec (
pl. bubureți),
bureate, megl. bureți. Lat. bōlĕtus (Diez,
Gramm., I, 188; Pușcariu 239; REW 1193; Candrea-Dens., 199; DAR), probabil prin intermediul unei forme *
bōlĕtis, mai apropiată de
gr. βωλίτης. –
Der. buretos, adj. (spongios).
burete (Dicționar de argou al limbii române, 2007)burete, bureți s. m. (glum.) bețivan.
burete (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BURÉTE bureți, s. m. 1. (
Bot.) Ciupercă. ◊
Expr. Doar n-am mâncat bureți! = doar n-am înnebunit!
2. Animal din încrengătura spongierilor, având corpul alcătuit dintr-o rețea compactă de fibre elastice și rezistente, care trăiește în tufe dese, fixat pe stâncile submarine
(Spongia officinalis); spongie. ♦ Obiect făcut din scheletul acestui animal (sau din cauciuc) și care, datorită proprietății sale de a absorbi lichidele, se întrebuințează ca obiect de toaletă, la ștersul tablei de scris etc. –
Lat. *boletis (= boletus).burete (Dicționaru limbii românești, 1939)buréte m. (lat.
bolétus, d. vgr.
bolites, o cĭupercă comestibilă; it.
boleto, pv. cat.
bolet, vfr.
boloi). Un fel de cĭupercă bună de mîncat și
hrib și
mînătarcă (
bolétus edúlis). Spongie.
Fig. Iron. A suge ca un burete, a fi foarte bețiv.
burete (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)buréte, bureți, s.m. –
1. (bot.) Specie de ciuperci.
2. Pistrui pe obraz (ALR 1969: 55). – Lat. boletus (> lat. *boret(u), *boletis).
burete (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)buréte (ciupercă, obiect poros)
s. m.,
pl. buréțiburete (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)burete m.
1. gen de ciuperci în majoritate bune de mâncat, numite și
mânătărci (Boletus edulis); 2. mâncare făcută din bureți comestibili;
3. substanța unui zoofit marin, ușoară, elastică și poroasă, care înghite lichidele
(Spongia): suge ca un burete; 4. bucată de burete pentru șters sau spălat;
5. pl. capetele căpățânei de roată. [Lat. BOLETUS].
burete (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BURÉTE, bureți, s. m. 1. (
Bot.) Nume generic dat unor ciuperci; spongie. ◊
Expr. (
Fam.)
Doar n-am mâncat bureți ! = doar n-am înnebunit !
2. (În sintagma)
Burete-de-mare = (la
pl.) încrengătură de nevertebrate marine, fixate de stânci, cu formă variată și cu scheletul constituit din spicule și bastonașe silicioase sau calcaroase
(Spongiaria); (și la
sg.) animal din această încrengătură; spongier. ♦ Scheletul poros al acestui animal (sau obiect similar fabricat din cauciuc, material plastic), care, datorită proprietății de a absorbi lichidele, se întrebuințează la ștersul tablei de scris, la spălat etc. —
Lat. *boletis sau refăcut din
bureți (
pl. lui
*buret(u) <
lat. boletus).