burbă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÚRBĂ, burbe, s. f. Rămășiță sau drojdie rezultată după limpezirea mustului și constituită din pielițe, bobițe sfărâmate, codițe etc. – Din
fr. bourbe.burbă (Marele dicționar de neologisme, 2000)BÚRBĂ s. f. Reziduu din substanțe mucilaginoase etc., pe fundul recipientelor în care se limpezește mustul. (< fr.
bourbe)
burbă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)búrbă s. f.,
g.-d. art. búrbei; pl. búrbeburbă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BÚRBĂ, burbe, s. f. Rămășiță sau drojdie rezultată după limpezirea mustului, constituită din pielițe, bobițe sfărâmate, codițe etc. — Din
fr. bourbe.