burare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BURÁRE, burări, s. f. Acțiunea de
a bura2; buraj. ◊
Burarea căii = îndesare manuală sau cu mijloace mecanizate a balastului sub traversele unei linii de cale ferată. –
V. bura2.burare (Dicționar de neologisme, 1986)BURÁRE s.f. Acțiunea de a bura și rezultatul ei; buraj. [<
bura].
burare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BURÁRE, burări, s. f. Acțiunea de
a bura2.
burare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)buráre s. f.,
g.-d. art. burắrii; pl. burắriburare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BURÁRE, burări, s. f. Acțiunea de
a bura2; buraj. ◊
Burarea căii = îndesare manuală sau cu mijloace mecanizate a balastului sub traversele unei linii de cale ferată. —
V. bura2.