bunuț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BUNÚȚ, -Ă,bunuți, -e, adj. (Pop. și fam.) Bunișor. ◊ Expr. Bun-bunuț = foarte bun. – Bun + suf. -uț.
bunuț(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BUNÚȚ, -Ă,bunuți, -e, adj. (Pop. și fam.) Bunișor. ◊ Expr. Bun-bunuț = foarte bun. – Din bun4 + suf. -uț.
bunuț(Dicționar de argou al limbii române, 2007) bunuț, -ăadj. (foarte) bun
bunuț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) bunúț (fam.) adj. m., pl. bunúți; f. bunúță, pl. bunúțe
bunuț(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BUNÚȚ, -Ă,bunuți, -e, adj. (Fam.) Bunișor. ◊ Expr. bun-bunuț = foarte bun. — Bun + suf. -uț.