bur - explicat in DEX

bur (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BUR, -Ă, buri, -e, s. m. și f. (La pl.) Populație în Africa de Sud constituită din urmașii coloniștilor europeni, în special olandezi, stabiliți aici în secolul al XVII-lea; (la sg.) persoană care face parte din această populație. – Din pronunțarea bur a cuv. engl. boer.

bur (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!bur adj. m., s. m., pl. buri; adj. f., s. f. búră, pl. búre

bur (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BUR, -Ă, buri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație în Africa de Sud constituită din urmașii coloniștilor europeni, în special olandezi, stabiliți aici în sec. XVII; (la sg.) persoană care face parte din această populație. 2. Adj. Care aparține burilor (1), privitor la buri. — Din engl. Boer, germ. Bur.