buluceală(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BULUCEÁLĂ s. f. Faptul de a se buluci. – V. buluci.
buluceală(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) buluceálă s. f., g.-d. art. bulucélii
buluceală(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BULUCEÁLĂ s. f. Faptul de a se buluci. — V. buluci.