buluci - explicat in DEX

buluci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BULUCÍ, bulucesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbulzi (1), a se îngrămădi. – Din buluc.

buluci (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BULUCÍ, bulucesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) aduna grămadă, a (se) strânge la un loc; a (se) îngrămădi. – Din buluc.

buluci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!bulucí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bulucéște, imperf. 3 sg. se buluceá; conj. prez. 3 să se buluceáscă

bulucì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bulucì v. Mold. a se strânge la un loc: se buluciră ca oile. [Lit. a se îngloti ca cetele sau bulucurile de ostași].

buluci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BULUCÍ, bulucesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbulzi (1), a se îngrămădi. — Din buluc.