buluci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BULUCÍ, bulucesc, vb. IV.
Refl. (
Pop.) A se îmbulzi (
1), a se îngrămădi. – Din
buluc.buluci (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BULUCÍ, bulucesc, vb. IV.
Refl. și
tranz. A (se) aduna grămadă, a (se) strânge la un loc; a (se) îngrămădi. – Din
buluc.buluci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!bulucí (a se ~) (
fam.)
vb. refl.,
ind. prez. 3
sg. se bulucéște, imperf. 3
sg. se buluceá; conj. prez. 3
să se buluceáscăbulucì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bulucì v. Mold. a se strânge la un loc:
se buluciră ca oile. [Lit. a se îngloti ca cetele sau bulucurile de ostași].
buluci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BULUCÍ, bulucesc, vb. IV.
Refl. (
Pop.) A se îmbulzi (
1), a se îngrămădi. — Din
buluc.