bulevardier - explicat in DEX

bulevardier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BULEVARDIÉR, -Ă, bulevardieri, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. De bulevard. ♦ Fig. (Despre opere dramatice) Superficial, ușor, amuzant, de mică valoare. 2. S. m. și f. (Fam.) Bulevardist. [Pr.: -di-er] – Din fr. boulevardier.

bulevardier (Dicționar de neologisme, 1986)
BULEVARDIÉR, -Ă adj. De bulevard. ♦ (Fig.; despre piese de teatru, spectacole etc.) Ușor, de mică valoare. // s.m. Om de nimic, haimana; plimbăreț; bulevardist. [Pron. -di-er. / < fr. boulevardier].

bulevardier (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BULEVARDIÉR, -Ă I. adj. de bulevard. ◊ (fig.; despre piese de teatru, spectacole) ușor, amuzant. II. s. m. f. bulevardist. (< fr. boulevardier)

bulevardier (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BULEVARDIÉR, -Ă, bulevardieri, -e, adj. (Franțuzism) De bulevard; fig. (despre opere dramatice) superficial, ușor. [Pr.: -di-er] – Fr. boulevardier.

bulevardier (Dicționaru limbii românești, 1939)
*bulevardiér, -ă adj. (d. bulevard). De bulevard: vĭață bulevardieră.

bulevardier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!bulevardiér (-di-er) adj. m., pl. bulevardiéri; f. bulevardiéră, pl. bulevardiére

bulevardier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BULEVARDIÉR, -Ă, bulevardieri, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. De bulevard. ♦ Fig. (Despre opere dramatice) Superficial, ușor, amuzant, de mică valoare. 2. S. m. și f. (Fam.) Bulevardist. [Pr.: -di-er] — Din fr. boulevardier.