buldog - explicat in DEX

buldog (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BULDÓG, buldogi, s. m. Rasă de câini cu trupul îndesat, cu cap mare, bot turtit, falca de jos proeminentă și cu labe scurte și groase; mops. [Acc. și: búldog] – Din fr. bouledogue.

buldog (Dicționar de neologisme, 1986)
BULDÓG s.m. Câine cu capul mare, cu botul turtit și fălcile proeminente, cu labele scurte și groase. [< engl. bulldog, cf. fr. bouledogue].

buldog (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BULDÓG s. m. câine de pază și utilitar, puternic, cu capul mare, botul turtit și fălcile proeminente. (< fr., engl. bulldog)

buldog (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BULDÓG, buldogi, s. m. Câine cu trup îndesat, cu cap mare, bot turtit, falca de jos proeminentă și labe scurte și groase. [Acc. și: búldog] – Fr. bouledogue (<engl.).

buldog (Dicționaru limbii românești, 1939)
*buldóg m. (fr. bouledogue, d. engl. bull-dog, d. bull, taur, și dog, cîne). Cîne box.

buldog (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!búldog/buldóg s. m., pl. búldogi/buldógi

buldog (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
buldog m. rassă de câini bondoci cu fălcile ieșite afară.

buldog (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BÚLDOG, buldogi, s. m. Rasă de câini cu trupul îndesat, cu cap mare, bot turtit, falca de jos proeminentă și cu labe scurte și groase; mops. [Acc. și: buldóg] — Din fr. bouledogue.