bulbuceală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BULBUCEÁLĂ, bulbuceli, s. f. Faptul de a
bulbuci; zgomot produs de apă, când face bulbuci (
I 1). ♦ (
Concr.) Mulțime de bulbuci (
I 1). –
Bulbuci +
suf. -eală.bulbuceală (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BULBUCEÁLĂ, bulbuceli, s. f. Faptul de a
bulbuci; zgomot produs de apă când face bulbuci. ♦ Mulțime de bulbuci.
bulbuceală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bulbuceálă s. f.,
g.-d. art. bulbucélii; pl. bulbucélibulbuceală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BULBUCEÁLĂ, bulbuceli, s. f. Faptul de
a (se) bulbuci; zgomot produs de apă, când face bulbuci (
I 1). ♦ (
Concr.) Mulțime de bulbuci (
I 1). —
Bulbuci +
suf. -eală.