buimăci - explicat in DEX

buimăci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BUIMĂCÍ, buimăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină buimac. – Din buimac.

buimăci (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BUIMĂCÍ, buimăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) ameți, a (se) zăpăci. – Din buimac.

buimăci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
buimăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buimăcésc, imperf. 3 sg. buimăceá; conj. prez. 3 să buimăceáscă

buimăci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BUIMĂCÍ, buimăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină buimac. — Din buimac.

buimăcì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
buimăcì v. a năuci: portarul se buimăcise de cele ce vedea ISP.