buimatic(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BUIMÁTIC,buimatici, -ce, adj. (Rar) Buimac. – Buim[ac] + suf. -atic.
buimatic(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BUIMÁTIC, -Ă,buimatici, -e, adj. (Rar) Buimac. – Din buim[ac] + suf. -atic.
buimatic(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) buimátic (reg.) adj. m., pl. buimátici; f. buimátică, pl. buimátice
buimatic(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BUIMÁTIC, -Ă,buimatici,-ce, adj. (Rar) Buimac. — Buim[ac] + suf. -atic.