buclucaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BUCLUCÁȘ, -Ă, buclucași, -e, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care provoacă, creează buclucuri (
1), care caută ceartă cu orice preț. –
Bucluc +
suf. -aș.buclucaș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BUCLUCÁȘ, -Ă, buclucași, -e, adj. (Adesea substantivat) Care provoacă buclucuri
(1); care caută ceartă cu orice preț. – Din
bucluc +
suf. -aș.buclucaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)buclucáș (bu-clu-) adj. m.,
s. m.,
pl. buclucáși; adj. f.,
s. f. buclucáșă, art. buclucáșa, pl. buclucáșebuclucaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BUCLUCÁȘ, -Ă, buclucași, -e, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care provoacă, creează buclucuri (
1), care caută ceartă cu orice preț. —
Bucluc +
suf. -aș.