buchiseală - explicat in DEX

buchiseală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BUCHISEÁLĂ, buchiseli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) buchisi. – Buchisi + suf. -eală.

buchiseală (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BUCHISEÁLĂ, buchiseli, s. f. 1. Buchereală. 2. Fig. Bătaie înfundată cu pumnii. – Din buchisi + suf. -eală.

buchiseală (Dicționaru limbii românești, 1939)
buchiseálă f., pl. elĭ Fam. Acțiunea de a buchisi.

buchiseală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
buchiseálă (fam.) s. f., g.-d. art. buchisélii; pl. buchiséli

buchiseală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
buchiseală f. bătaie înfundată: m´au săturat de buchiseaîă AL.

buchiseală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BUCHISEÁLĂ, buchiseli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) buchisi. — Buchisi + suf. -eală.