buchinist - explicat in DEX

buchinist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BUCHINÍST, buchiniști, s. m. (Franțuzism) Anticar². – Din fr. bouquiniste.

buchinist (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BUCHINÍST s. m. anticar². (< fr. bouquiniste)

buchinist (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BUCHINÍST, buchiniști, s. m. (Franțuzism înv.) Anticar. – Fr. bouquiniste.

buchinist (Dicționaru limbii românești, 1939)
*buchiníst m. (fr. bouquiniste, d. bouquin, carte veche, d. ol. boeckin, cărticică). Barb. Anticar, care cumpără și vinde cărți vechĭ. – Verbu a buchini (după fr. bouquiner, a tot umbla cu cărțile), cu înț. de „a bucheri” nu există pe rom.

buchinist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
buchiníst (livr.) s. m., pl. buchiníști

buchinist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
buchinist m. cel ce vinde cărți vechi, anticar.

buchinist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BUCHINÍST, buchiniști, s. m. (Livr.) Anticar². — Din fr. bouquiniste.