buchereală - explicat in DEX

buchereală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BUCHEREÁLĂ s. f. (Fam.) Faptul de a silabisi (un text); p. ext. faptul de a învăța ceva pe de rost, în chip mecanic. – Bucheri + suf. -eală.

buchereală (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BUCHEREÁLĂ s. f. Faptul de a învăța pe de rost, în chip mecanic. – Din bucheri + suf. -eală.

buchereală (Dicționaru limbii românești, 1939)
buchereálă f., pl. elĭ. Învățătura, studiŭ de bucher.

buchereală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
buchereálă (înv.) s. f., g.-d. art. bucherélii

buchereală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BUCHEREÁLĂ s. f. (Fam.) Faptul de a silabisi (un text); p. ext. faptul de a învăța ceva pe de rost, în chip mecanic. — Bucheri + suf. -eală.