bubonic (Dicționar de neologisme, 1986)BUBÓNIC, -Ă adj. Referitor la bubon, care se manifestă printr-un bubon. ◊
Ciumă (sau
pestă)
bubonică = ciumă (sau pestă) manifestată prin abcese. [< fr.
bubonique].
bubonic (Dicționaru limbii românești, 1939)*bubónic, -ă adj. (fr.
bubonique, d.
bubon, bubon).
Med. Care se manifestă pin buboane.
Cĭumă bubonică. V.
cĭumă.bubonic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!bubónic adj. m.,
pl. bubónici; f. bubónică, pl. bubónicebubonic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BUBÓNIC, -Ă, bubonici, -ce, adj. (În sintagma)
Ciumă (sau
pestă)
bubonică = ciumă (sau pestă) care se manifestă prin buboane. — Din
fr. bubonique.