brutărie - explicat in DEX

brutărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BRUTĂRÍE, (2) brutării, s. f. 1. Meseria de brutar. 2. Clădire în care se fabrică sau se vinde pâine; jimblărie. – Brutar + suf. -ie.

brutărie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BRUTĂRÍE, (2) brutării, s. f. 1. Meseria de brutar. 2. Clădire în care se fabrică sau se vinde pâine. – Din brutar + suf. -ie.

brutărie (Dicționaru limbii românești, 1939)
brutăríe f. (d. brut). Vest. Localu în care se face orĭ se vinde pîne. – În est pitărie.

brutărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
brutăríe s. f., art. brutăría, g.-d. art. brutăríei; (localuri) pl. brutăríi, art. brutăríile

brutărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
brutărie f. locul unde se face sau se vinde pâine.

brutărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BRUTĂRÍE, (2) brutării, s. f. 1. Meseria de brutar. 2. Clădire în care se fabrică sau se vinde pâine; jimblărie. — Brutar + suf. -ie.