brutal - explicat in DEX

brutal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BRUTÁL, -Ă, brutali, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de delicatețe, aspru, dur, violent; grosolan, necioplit. ♦ Care este direct, fără menajamente. O sinceritate brutală. – Din fr. brutal.

brutal (Dicționar de neologisme, 1986)
BRUTÁL, -Ă adj. Nedelicat, dur, violent în purtări; grosolan, necioplit. [Cf. it. brutale, fr. brutal].

brutal (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BRUTÁL, -Ă adj. (și adv.) nedelicat, dur, violent; grosolan. (< fr. brutal, lat. brutalis)

brutal (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BRUTÁL, -Ă, brutali, -e, adj. Lipsit de delicatețe, aspru; grosolan, necioplit. – Fr. brutal.

brutal (Dicționaru limbii românești, 1939)
*brutál, -ă adj. (fr. brutal, d. mlat. brutalis). De ființă grosolană, de animal: instinct brutal. Fig. Grosolan, violent, feroce: procedură, forță brutală. Adv. Cu brutalitate.

brutal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
brutál adj. m., pl. brutáli; f. brutálă, pl. brutále

brutal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
brutal a. 1. ce ține de animal: poftă brutală; 2. grosolan și violent. ║ adv. cu brutalitate.

brutal (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BRUTÁL, -Ă, brutali, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de delicatețe, aspru, dur, violent; grosolan, necioplit. ♦ Care este direct, fără menajamente. O sinceritate brutală. — Din fr. brutal.