brutăreasă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRUTĂREÁSĂ, brutărese, s. f. Femeie care fabrică sau vinde pâine; soția brutarului; jimblăreasă. –
Brutar +
suf. -easă.brutăreasă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BRUTĂREÁSĂ, brutărese, s. f. Muncitoare care fabrică pâine; soția brutarului. – Din
brutar +
suf. -easă.brutăreasă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)brutăreásă (rar)
s. f.,
g.-d. art. brutărései; pl. brutărésebrutăreasă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BRUTĂREÁSĂ, brutărese, s. f. Femeie care fabrică sau vinde pâine; soția brutarului; jimblăreasă. —
Brutar +
suf. -easă.