brr (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRR interj. I. 1. Exclamație pe care o scoate cel căruia îi este frig; bruh.
2. Exclamație care exprimă spaima.
3. Exclamație care exprimă dezgustul sau greața.
II. Exclamație cu care oile sunt îndemnate la mers.
III. (De obicei repetat) Cuvânt care imită sunetul tobei. – Onomatopee.
brr (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BRR interj. 1. Exclamație pe care o scoate cel căruia îi este frig.
2. Exclamație care exprimă spaima prin care a trecut vorbitorul.
3. Exclamație care exprimă dezgustul sau greața.
brr (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)brr interj.brr (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BRR interj. I. 1. Exclamație pe care o scoate cel căruia îi este frig; bruh.
2. Exclamație care exprimă spaima.
3. Exclamație care exprimă dezgustul sau greața.
II. Exclamație cu care oile sunt îndemnate la mers.
III. (De obicei repetat) Cuvânt care imită sunetul tobei. — Onomatopee.