browning - explicat in DEX

browning (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BROWNING, browninguri, s. n. Revolver cu încărcător automat. [Pr.: bráuning] – Cuv. engl.

browning (Dicționar de neologisme, 1986)
BROWNING s.n. Pistol automat cu încărcătorul în mâner. [Pron. bráu-ning, pl. -uri. / < fr. browning, cf. Browning – inventatorul acestei arme].

browning (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BROWNING [BRÁU-] s. n. pistol automat cu încărcătorul în mâner. (< engl. browning)

browning (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
BROWNING [bráuniŋ], localit. în S.U.A. (Montana), în apropierea graniței cu Canada; 1,2 mii loc. (1980). Aici, la 23-24 ian. 1916, s-a înregistrat cea mai mare variație diurnă de temp. (55,5ºC) de la 6,7ºC la -48,8ºC, datorită unei bruște inversiuni termice la poalele M-ților Stîncoși.

browning (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
BROWNING [bráuniŋ], John Moses (1855-1926), constructor de arme de foc american. A inventat pistolul care-i poartă numele, patentat în Belgia în 1896, aflat și în dotarea armatei române.

browning (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
BROWNING [bráuniŋ], Robert (1812-1889), poet englez. Poeme și drame în versuri, uneori ermetice, caracterizate prin forță pasională, intensitatea emoției lirice și profunzimea introspecției („Dramatis personae”, „Inelul și cartea”).

browning (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
browning (angl.) [pron. brávning] s. n., pl. browninguri

browning (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*Browning (nume de persoană) (engl.) [pron. brávning] s. propriu

browning (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
browning n. pistol automatic.

browning (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BROWNING, browninguri, s. n. Revolver cu încărcător automat. [Pr.: bráŭning] — Cuv. engl.