broscuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BROSCÚȚĂ,broscuțe, s. f. Diminutiv al lui broască (1). – Broască + suf. -uță.
broscuță(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BROSCÚȚĂ,broscuțe, s. f. Diminutiv al lui broască(I).
broscuță(Dicționaru limbii românești, 1939) broscúță f., pl. e. Dim. d. broască.
broscuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) broscúță s. f., g.-d. art. broscúței; pl. broscúțe
broscuță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BROSCÚȚĂ,broscuțe, s. f. Diminutiv al lui broască (I). — Broască + suf. -uță.