broscoi - explicat in DEX

broscoi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BROSCÓI, broscoi, s. m. 1. Augmentativ al lui broască (1). 2. Masculul broaștei (1). 3. (Glumeț) Epitet dat unui copil mic. – Broască + suf. -oi.

broscoi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BROSCÓI, broscoi, s. m. 1. Augmentativ al lui broască (I). 2. Masculul broaștei. 3. (Glumeț) Copil.

broscoi (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
broscoi, broscoi s. m. copil mic

broscoi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
broscói s. m., pl. broscói, art. broscóii

broscoi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BROSCÓI, broscoi, s. m. 1. Augmentativ al lui broască (I). 2. Masculul broaștei (I). 3. (Glumeț) Epitet dat unui copil mic. — Broască + suf. -oi.

broscoĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
broscóĭ m., pl. tot așa. Broască mare. Fig. Fam. Copil mic: mă broscoĭule! V. borboloc.