broșa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BROȘÁ, broșez, vb. I.
Tranz. 1. A lega împreună colile sau foile unei broșuri, ale unei cărți, ale unui caiet etc. (punându-le într-o copertă moale).
2. A prelucra prin așchiere o piesă de metal, găurind-o sau șănțuind-o. – Din
fr. brocher.broșa (Dicționar de neologisme, 1986)BROȘÁ vb. I. tr. 1. A lega laolaltă colile unei broșuri, ale unei cărți etc. (într-o copertă moale).
2. A găuri sau a șănțui prin așchiere o piesă metalică. [P.i. 3,6
-șează, 4
-șăm, ger.
-șând. / < fr.
brocher].
broșa (Marele dicționar de neologisme, 2000)BROȘÁ vb. tr. 1. a lega laolaltă colile unei broșuri, cărți etc. 2. a găuri, a șănțui prin așchiere o piesă metalică. 3. a executa ornamente pe o țesătură prin introducerea, în timpul țesutului, a unui fir colorat. (< fr.
brocher)
broșa (Dicționar de argou al limbii române, 2007)broșa, broșez v. t. (intl.) a ancheta, a cerceta.
broșa (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BROȘÁ, broșez, vb. I.
Tranz. 1. A coase împreună colile unei broșuri, ale unei cărți, ale unui caiet etc., punându-le într-o copertă moale.
2. A prelucra prin așchiere o piesă de metal, găurind-o sau șănțuind-o. ◊
Mașină de broșat = mașină de așchiere care servește la găurirea sau la șănțuirea pieselor metalice. –
Fr. brocher.broșa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)broșá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
broșeáză, 1
pl. broșắm; ger. broșấndbroșà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)broșà v. a îndoi și coase laolaltă foile unei cărți.
broșa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BROȘÁ, broșez, vb. I.
Tranz. 1. A lega împreună colile sau foile unei broșuri, ale unei cărți, ale unui caiet etc. (punându-le într-o copertă moale).
2. A prelucra prin așchiere cu o broșă o piesă de metal, găurind-o sau șănțuind-o. — Din
fr. brocher.