bromat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BROMÁT, bromați, s. m. Sare a acidului bromic. – Din
fr. bromate.bromat (Dicționar de neologisme, 1986)BROMÁT s.m. Sare a acidului bromic. [< fr.
bromate].
bromat (Marele dicționar de neologisme, 2000)BROMÁT1 s. m. sare sau ester al acidului bromic. (< fr.
bromate)
bromat (Marele dicționar de neologisme, 2000)BROMÁT2, -Ă adj. care conține brom. (< fr.
bromé)
bromat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BROMÁT, bromați, s. m. Sare a acidului bromic. –
Fr. bromate.bromat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bromát s. m.,
pl. bromáțibromat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BROMÁT, bromați, s. m. Sare a acidului bromic. — Din
fr. bromate.