broker (Marele dicționar de neologisme, 2000)BROKER [BRÓCĂR]
s. m. agent de bursă care mijlocește încheierea contractelor comerciale între vânzător și cumpărător sau a unor servicii; curtier. (< engl.
broker)
broker (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*bróker (
angl.) [
e pron. ă]
s. m.,
pl. brókeribroker (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BRÓKER, brokeri, s. m. Persoană fizică sau juridică autorizată, care se ocupă, în numele clienților, cu tranzacționarea valorilor mobiliare, a unor mărfuri și servicii, în schimbul unui comision. [
Pr.:
-căr] —
Cuv. engl.