briofită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRIOFÍTĂ, briofite, s. f. (La
pl.) Încrengătură de plante cu corpul redus la un tal sau diferențiat în tulpini și frunze, răspândite de obicei în locuri umede; (și la
sg.) plantă care face parte din această încrengătură. [
Pr.:
bri-o-] – Din
fr. bryophytea.briofită (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)briofítă (bri-o-) s. f.,
g.-d. art
briofítei; pl. briofítebriofită (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BRIOFÍTĂ, briofite, s. f. (La
pl.) Încrengătură de plante cu corpul redus la un tal sau diferențiat în tulpini și frunze cu structură foarte simplă, răspândite de obicei în locuri umede; (și la
sg.) plantă care face parte din această încrengătură. [
Pr.:
bri-o-] — Din
fr. bryophyte.