brezaie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BREZÁIE, brezăi, s. f. 1. Joc cu caracter de pantomimă, asemănător cu capra sau cu turca, aparținând teatrului folcloric, întâlnit mai ales în Muntenia.
2. Personaj mascat, cu cap de animal sau de pasăre, îmbrăcat cu zeghe, împodobit cu panglici și petice colorate. –
Et. nec.brezaie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BREZÁIE, brezăi, s. f. 1. Persoană mascată (cu un cap de animal) care joacă pe la casele sătenilor în preajma crăciunului.
2. Fată împodobită cu frunze și flori care joacă din casă în casă la rusalii.
brezaĭe (Dicționaru limbii românești, 1939)brezáĭe f., pl.
ăĭ (d.
breaz).
Munt. Un personagiŭ ridicul de mărime supranaturală la Crăciun și Anu Noŭ. (Consistă dintr’un om îmbrăcat în maĭ multe culorĭ și care are un cap de capră, de barză ș.a. În Mold. sud.
baba-turca, în nord
capra, odinioară
geamala).
Fig. Iron. Femeĭe împopoțonată. – În Munt. la munte și
brăzaĭe. V.
paparudă.brezaie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)brezáie s. f.,
art. brezáia, g.-d. art. brezắii; pl. brezắibrezaie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)brezaie f.
1. mască împestrițată de Crăciun; om învelit într’o zeghe și împodobit cu felurite basmale, panglici și flori, purtând un cap de animal cu bot (sau de pasăre cu cioc) pe care îl pune în mișcare cu o sfoară și-l face să scoată diferite sunete:
oamenii îl împodobiră cu flori ca pe o brezaie ISP.;
2. fig. femeie gătită cu prea multe dresuri și podoabe:
parcă este o brezaie. [V.
breaz].
brezaie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BREZÁIE, brezăi, s. f. 1. Joc cu caracter de pantomimă, asemănător cu capra sau cu țurca, aparținând teatrului folcloric, întâlnit mai ales în Muntenia.
2. Personaj mascat, cu cap de animal sau de pasăre, îmbrăcat cu zeghe, împodobit cu panglici și petice colorate. —
Et. nec.