breslaș - explicat in DEX

breslaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BRESLÁȘ, breslași, s. m. 1. Membru al unei bresle (1). 2. (Înv. și reg.) Meseriaș; p. ext. slujbaș. 3. (Înv.) Soldat care făcea parte dintr-o breaslă (4). – Breaslă + suf. -aș.

breslaș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BRESLÁȘ, breslași, s. m. 1. Membru al unei bresle (1). 2. (Înv. și reg.) Meseriaș; slujbaș. 3. (Înv.) Soldat făcând parte dintr-o breaslă (3). – Din breaslă + suf. -aș.

breslaș (Dicționaru limbii românești, 1939)
bresláș, -ă s. (d. breaslă). Cel ce face parte dintr’o breaslă. V. isnaf.

breslaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bresláș s. m., pl. bresláși

breslaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
breslaș m. cel ce face parte dintr’o breaslă, meseriaș.

breslaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BRESLÁȘ, breslași, s. m. 1. Membru al unei bresle (1). 2. (Înv. și reg.) Meseriaș; p. ext. slujbaș. 3. (Înv.) Soldat care făcea parte dintr-o breaslă (4). — Breaslă + suf. -aș.